Nu ți-a fost prieten duhul lumii
te-a amînat de azi pe mîini’
și după ani de amăgire
nimic nu ți-a lăsat în mîini.

Nu ți-a fost nici copilăria
prieten credincios, - curînd
s-a dus senină către alții
și gol te-a părăsit plîngînd.

Nu ți-a fost prieten cu credință
nici tinerețea cît ai vrut
nici sănătatea, nici norocul
- un Singur Prieten ai avut.

Dar pe Acela Unul Singur
L-ai prețuit cel mai puțin
L-ai ascultat cel mai din urmă
și L-ai primit cel mai străin.

Și totuși încă El așteaptă
ca-n sfintele-ți păreri de rău
să prețuiești a Lui iubire
cît mai așteaptă-n pragul tău.

Deschide-I Singurului Prieten
plîngîndu-ți vina ta amar
căci dacă și El Se va duce
poți plînge-n veci, - va fi-n zadar!