Eram candva...

Eram ca si Saul cu solzii pe ochi
Calcand adevaru-n picioare
Cu toata convingerea mea de ateu
Credeam ca sunt eu cel mai mare.

Iar Tu, Doamne Sfinte, atunci m-ai atins
Iar valul de ceata in praf a cazut...
S-apostolul Pavel profund transformat
Pe Domnul Maririi atunci l-a vazut.

Am fost ca si Petru un las, un fricos,
In seara durerii cand m-am lepadat
Dar, totusi, apoi cand ai fost rastignit
Stiam ca desi-s pacatos m-ai iertat.

Eram ca o oaie pierduta se turma
Prin negrul pustiu un biet ratacitor,
Dat tu m-ai cautat, m-ai gasit dupa urma
Si-n brate m-ai luat, Tu - Blandul Pastor.

Cum voi, desi rai, stiti sa dati daruri bune
Copiilor vostri atunci cand le cer
Cu mult mai de pret - zice Domnul Ostirii
Eu viata de veci in dar v-o ofer!

O, Doamne ma iarta, ca n-am fost asemeni
Aceluia care e-n veci Credincios.
Mareste-mi credinta si creste-mi iubirea
Sa-L pot toata viata urma pe Hristos.