Rugăciune de seară

Tatăl nostru cel ceresc, venim la Tine în această seară,
Ca la singurul nostru Refugiu, la singurul nostru Ajutor,
Singurul care ne poate salva de noi înşine şi de povară!
O, numai Tu poţi să rupi legăturile de fier, ale inimilor!

Numai Tu, poţi face ochii orbi, păcatul să-l discearnă!
Numai Tu, poţi impresiona priceperea, ca să-nţelegem
Caracterul, pe care fiecare suflet, azi trebuie să-l aibă
Şi să-l dea pe faţă, în această lume, pe unde mergem!

Înainte ca să fie gata, pentru mutarea în familia cerului
O, Tatăl meu, Tatăl meu, orbirea, acea teribilă orbire,
Vine peste popor! Nu discerne importanţa caracterului
În ce îl poţi accepta, şi în ce îl vei respinge, prin trăire.

Vrem Doamne, asupra minţii şi inimilor ca Tu să lucrezi!
Să ne impresionezi despre natura teribilă, despre păcat,
Cum priveşti păcatul! Tatăl meu…să ne conştientizezi,
Că ai iubit atât de mult lumea, şi pe Fiul Tău L-ai dat!

Pe singurul Tău iubit Fiu să sufere o moarte ruşinoasă,
Pentru ca lumea, prin El… să poată avea viaţa veşnică!
Tu ai dat familiei umane, de aici de jos măreaţa şansă,
Privilegiul de a se educa, prin vestea bună şi prielnică,

În facerea binelui, pentru a fi pregătiţi, să se unească
Cu familia cea mare, lipsită de păcat, a îngerilor de sus,
Unde pentru veşnicie în împărăţia Ta, au să locuiască!
Noi vedem că ocazii şi privilegii, au trecut şi s-au dus!

Există multe inimi, ce devin din ce în ce mai împietrite,
Tot mai puţin sensibile. O, Te rugăm în harul îndurării,
De dragul lui Hristos, care a suportat loviturile înzecite,
Care a purtat răbdând fără murmur agoniile crucificării,

Pentru a face cu putinţă, ca fiecare suflet care trăieşte
Să se unească pentru veşnicie cu familia lui Dumnezeu,
Te rugăm să spargi această împietrire a inimii, ce creşte!
Te rog să topeşti şi să supui sufletul, o, Salvatorul meu!