De ce atâtea piedici sunt
Pe drumul nostru către cer?
De ce-s loviţi creştinii crunt
Când adevărul sfânt îl cer?

De ce niciunde nu găsesc
Un loc ferit de lumea rea
Ca sufletul să-mi odihnesc
În trista alergare-a mea?

De ce, Isuse, Templul Sfânt
E dărâmat şi jefuit?
De ce divinul legământ
Urmaşii Tăi l-au părăsit?

De ce atâţia poruncesc
Iar rob niciunul, Doamne, nu-i?
De ce atâţi nesocotesc
Cuvântul sfânt pe care-l spui?

De ce-s atâtea răni, Isus
Şi-atâţia-s cei care le fac?
De ce samaritenii nu-s
Când în durere fraţii zac?

De ce nu-i nimeni nicăieri
S-asculte sufletul mâhnit?
De ce mai mult se pun poveri
Celui ce-i slab şi obosit?

De ce acestea, o, Isus?
Tu vezi că suntem slabi şi goi..
Prin noaptea grea privim în sus
Şi Te rugăm să vii la noi!


30 oct 2010