Aş vrea să spun pe româneşte, în vatra noastră din străbuni.
Că pentru a scăpa de criză avem nevoie de minuni.

Aş vrea să plâng în româneşte pe tineri, fete şi băieţi,
Ce pentru harul de trezire azi au nevoie de profeţi.

Un chivot e purtat pe umeri şi nu e dus pe patru roţi.
Dar pentru-aceasta e nevoie de pocăinţă şi preoţi.

Pe front când ne-a chemat credinţa făceam în viaţă primii paşi.
Dar pentru-a cuceri reduta era nevoie de ostaşi.

Când vântul transformării suflă şi-I auzim al său ecou
Avem nevoie-n permanenţă de oamenii născuţi din nou.

Când de Cel Sfânt nimeni n-ascultă şi-i plin pământul doar de spini
Vom asculta fără crâcnire doar legi impuse de străini.

Ah, unde eşti profet Ilie sau tu, Ioan Botezător,
S-aduceţi României noastre un suflu nou de cânt şi dor?!

Aş vrea să plâng pe româneşte speranţele ce s-au tot dus.
În ţara asta e nevoie să vină înapoi Isus!

Iar El, Isus, când o să vină, din taina-ntregii Lui iubiri,
Zânbind la toţi El ne va spune: “ Aveţi nevoie de martiri!”