O inimă curată, este ca un râu,
Ce curge pe o vale în câmpie
Și udă glia și holdele cu grâu,
Cu dragoste aleasă și cu apă vie.

O inimă sfințită, este un izvor,
Ce curge printre pietre în pustie,
Să potolească setea celor care mor
Și să-i conducă-n veșnicie.

Privesc la inima ce-mi bate-mi piept
Și mă întreb ades, cum este ea,
Îmi duce pașii mei pe drumul drept,
Sau mă îndepărtează, de la Golgota?

Atunci cănd oamenii mă mint, mă înjosesc,
La binele făcut primesc nemulțumire,
Ce fac, cârtesc și îi urăsc,
Sau iert și-acopăr cu iubire?

Ce zice, inimioara ta,
Când cel iubit îți face rău?
Rămâne dragostea în ea,
Îl mai slăvești pe Dumnezeu? . .

Isus mă vrea cu inima curată,
Isus te vrea biruitor în încercare,
El vrea neghina-n viața noastră adunată,
Legată-n snopi și arsă în cuptoare.

Priviți la El, cu inima-i smerit,
Blândețea, e răspunsul Lui la rău.
Tâlharul. . l-a iubit, pe mine. . m-a iubit
Și vrea ca El, să fiu și eu.
Amin.

15.11. 2010.