Din zorii diminetii

Din zorii diminetii, de cand m-am desteptat
Prin ganduri, vorbe, fapte, mereu Te-am suparat

N-am stat macar o clipa sa ma gandesc la cer,
Doar la ce-i trecator, la cele care pier.

Cu vorba mea pe rane, eu nu am pus balsam
Pricinuiam durere, pe rana apasam

N-am vizitat bolnavul, nici pe intemnitat,
Din hrana si din paine saracului n-am dat.

In gandul meu o Doamne, pe toti ii judecam,
Ca eu sunt pacatos, nicidecum nu gandeam,

A mele vorbe grele ca pietrele loveau,
Iar cei loviti de ele sub lovituri gemeau

N-am facut nici un bine la vaduve si-orfani
Si nu am imbracat pe cei goi si sarmani

Ma vedeam singur drept, bun si curat
Casa si nevasta nimanui nu am luat

Credeam ca dupa moarte, tot eu voi fi in fata
Ca voi fi dus de ingeri in locul cu verdeata

Dar vai sarac de mine, ca-n plans m-am prabusit
Cand Dumnezeu din ceruri mi s-a descoperit.

Cand am citit cuvantul si sfanta-nvatatura,
Am inceput sa strg ca orbul din Scriptura

Cuprins de o durere, ba chear de disperare
Pentru-a mele pacate eu am cerut iertare

I-mi pare rau de timpul trait far Dumnezeu
De ganduri, vorbe, fapte ce le-am facut mereu

Si-mi pare foarte rau ca nu am facut bine,
Tuturor celor ce traiau langa mine.

Dar m-am intors la Tine din a mea ratacire
Tu Doamne m-ai iertat, ca esti plin de iubire.

A mea viata Doamne pentru veci ai schimbat
Gandirea si trairea doar Tu le-ai transformat

Povara de pacate, la Cruce am lasat
Nascut am fost din nou si sunt un fiu salvat.

Ajuta-ma sa pot sa lupt lupta cea buna
Iar la sfarsit de cale sa pot primi cununa.

29-06-2010 - Marioara Coman
Petrosani