Timpul real

Timpul este o iluzie albastra
Si noi nu dispunem de el, nu e partea noastra.
Realitatea este prezentul ce il traim,
Ce il vedem, avand si libertatea,
Sa ducem vestea peste hotare,
Ca exista iadul, raiul si a ei lucrare.

Timpul noi il taiem in bucati,
Si ne aparam ca si-n alte dati,
Cu false nadejdi fara bucurie,
Ca nu credem in Isus, ca aici o sa revie.

Noi suntem asezati in locuri ceresti,
Aici nu exista timp, cu minute pamantesti.
Exista doar realitatea, ce o simte fiecare,
Si se manifesta-n suflet si la mic dar si la mare.

Avem harul acesta sa credem in Dumnezeu,
Si El VREA SA NU RAMANEM AICI DE DRAGUL Sau,
Sa imultim harul; trecand prin incercari,
Si sa privim ca o chemare diferitele lucrari.

Si avem harul de a trai in afara de timp,
Acolo unde suferinta se intinde cu suspin.
Si apasa in tacere, cu o stare dureroasa,
Ba-ti acopera si fata-ti, sa nu sti de esti acasa,

Sa nu vezi nimic de-aproape, acel chin este menit,
Ca sa apara incercarea, crancena, fara sfarsit.
Dar Isus care prevede, stie timpul si masura,
Cateodata insa face sa lungeasca pan” si ora.

Trecut, prezent si viitor, nu exista la un loc,
Timpul este o iluzie, o sclipire ca de foc.
Acesta este doar de noi masurat si conceput,
Ca sa intelegem bine ce avem azi de facut.

Si sa auzim chemarea cat de mare-i Dumnezeu,
Care face sa dispara timpul care-l ai mereu.
Caci daca este trecut, nu-i prezent si a zburat,
Iar in viitor nu poti ca sa vezi neaparat.

Insa ce-i prezentul azi? Doar o stare resimtita,
Care Domnul nostru face sa-l trecem intr-o clipita.
Nu putem dispune azi, decat de timp si spatiu limitat,
Dar realitatea este unde-i Domnul minunat.

Si ce mare e lucrarea, nu sunt suparari si greu,
Caci la Domnul sus in cer, este altfel dragul meu.
Si o mica bucatica de timp ne da zi de zi,
Fara sa fie mai mare ca si sus in vesnicii.

Fuga dupa-al nost” nimic, regrete dupa ce a fost,
Pune false nadejdi pe cale departandu-ne de rost.
In loc de mare bucurie cu Domnul nostru Dumnezeu,
Ne ferim si facem jocul celui rau, cum vrea, mereu.

Deci a noastra vesnicie o traim acum aici,
Depinde cum noi stam si credem, asa ne este dat pe veci.
Clipe sfinte de-ntalnire putem avea-n orice moment,
Doar prin har si a Lui putere, ce ne da El permanent.

Sa cerem calauzirea, prietenia-i suferinta,
Dar acolo sus in ceruri va ramane biruinta.
Harul noi il imultim cu speranta pentru maine,
Dar mai bine e de noi, azi daca-l chemam, El vine.

Caci atat ne mai ramane, inima deschisa-n graba,
Pentru ascultarea celui necajit o viata-ntreaga.
Si in clipa cand Isus, se va arata la noi,
Sa fim pregatiti cu toti, pentru viata de apoi.

Amin