Unde sa-mi caut pacea

Cu briza calda ce adie,
Pe mare-albastre linistita,
Sosi un zvon ce tulburase
Fiinta mea ce-n voie buna
Odihna parca si-o gasise.

Era o zi de vara, calda,
O zi frumoasa insorita,
Cu cer albastru si senin,
Cu verde mult impodobita
Cand uiti de lacrimi si suspin.

O zi in care armonia
Parea ca este neclintita,
Ca pacea tine cat vecia,
Ca totu-i cant si voie buna
Nimic nu strica bucuria.

Dar ce amar, ce inselare,
Tot binele trecu-n uitare,
Trecuse precum trece clipa,
S-a dus ca briza cea de mare,
Cand moartea i-si intinse-aripa.

Caci pacea ce-i aici sub soare
Si linistea sau bucuria,
Sunt intrerupte de-ntristare,
De moarte si de suferinta,
Ce storc din ochi lacrimi amare.

Si-atunci unde sa-mi caut pacea
Pentru-al meu suflet tulburat?
Si unde sa-mi aflu alinul,
Cand inima in mine plange,
Cand moartea-si arunca veninul?

Cand tot vazduhu-i numai nori,
Cand noaptea-n viata mea se lasa,
Si nu mai vad ai zilei zori
Cand orice zvon ma inspaimanta
Si inima i-mi e strapunsa, de reci fiori,

Alerg Doamne la rugaciune,
Caci Tu esti turnul de scapare,
Iar pacea Ta ca si un rau
Reversi din ceriuri cu-ndurare
Ma-ncingi cu ea ca si cu-n brau.

M-arunc in ale Tale brate
Ce-au fost pe Golgota strapunse
Si ma abandonez in ele,
Iar bucuria si alinul
Le simt in noaptea vietii mele.

Caci intunericul cel gros
Tu i-l prefaci Doamne-n lumina,
Faci sa rasara-ai zilei zori
Si noaptea neagra-o pui pe fuga
Ca Soare Sfant, apari din nori.

In Tine-mi caut eu scapare
In ziua grea de incercare,
Caci pacea Ta si bucuria,
Nu-s trecatoare, efemere,
Ele vor tine cat vecia.

Caci Tu esti pacea vietii mele
In ziua incercarii grele.
Cand imprejur sunt doar ruine,
Cand mi se-ntampla numai rele
Eu pacea o caut in Tine.

13-09-2010 Marioara Coman
Petrosani