Mă cheamă marea să-i ascult
Suspinul ei albastru.
Eu sus pe țărmu-i stau demult,
Cuprins de vrajă și tumult,
Un pescăruș sihastru ...

Cu ochii pironiți în zări,
Privesc și-ascult furtuna.
Și-n geamătul bătrânei mări,
Răsună din adânc, chemări
Ce le aud și-acuma.

Mă cheamă naufragiați
Să merg la ei cu harul,
Luptând în valuri disperați,
Ei nu găsesc pe lume frați,
Iar eu sunt salvamarul!

Atâtea vase cu catarg,
Ce-n noapte navighează
Și-n nevăzute stânci se sparg,
Mă cheamă să le fiu în larg,
Un far ce luminează.

Pe bolta aștrilor fugari,
Ce urcă și coboară
Și-a sateliților hoinari -
Mă cheamă voci de marinari,
Să fiu o stea polară.

Între pământ și cer mă-mpart,
Chemat de mii de șoapte!
De mine însumi mă despart,
Sunt matelot ce fac de cart,
Pe punte-n miez de noapte.