În noaptea-aceea neuitată,
am fost în iesle lângă El;
lângă izvorul veşniciei
cu numele Emanuel.
Am auzit cântarea slavei
a Îngerului mesager,
şi corul vestind Sfânta Pace
dintre pământ şi dintre Cer.
În noaptea-aceea minunată,
am fost şi eu chemat de El
şi am văzut Cuvântul Vieţii
cum semăna c-un mieluşel.
Se înălţa de-atunci Golgota
şi era Jertfă-n locul meu,
ca să deschidă drum de-a pururi
spre Gloria lui Dumnezeu!
În noaptea-aceea fermecată
am fost acolo dus de stea.
Şi cerurile stau deschise
ca Harul Păcii să ne dea.
Iar Pruncul Îl primea c-un zâmbet
şi-L împărţea la toţi acei
care doreau să fie jertfă
precum nevinovaţii miei.
În noaptea-aceea-nmiresmată
de veşnicile melodii,
văzut-am în Copil, Păstorul
de pe cereştile câmpii
şi L-am rugat să mă primească
cu îndurare-n turma Sa;
al Lui toiag şi-a Sa Iubire
să mă păzească-n vremea grea.
Dar tu, în noaptea-aceea sfântă
pe unde-ai fost şi ce-ai făcut?
Te căuta de-atunci, ştiu bine,
ca oaia care s-a pierdut.
Şi astăzi strigătul Lui cheamă
de peste munţii din vecii,
ar vrea să scrie şi-al tău nume
în Cartea celor veşnic vii!