Când Tu mi-ai arătat duios
Când Tu mi-ai arătat duios
Îngusta cale spre Cetate
ISUSE, te-am urmat voios,
Am devenit un credincios
Cu dor pentru eternitate.
Privirea Ta m-a cucerit
Vedeam în ea un semn, o taină
Ştiut-am că mi-ai oferit
Un ideal ce m-a-ntărit.
Şi-am îmbrăcat o nouă haină.
M-ai învăţat cum să păstrez
Comorile găsite-n Tine
De-atunci, necontenit, veghez
Să nu-mi răpească sfântul crez
Asaltul oştilor haine...
De-atunci oricâte presiuni
Venit-au să mă copleşească
(Venit-au şi opresiuni.)
Dar ne-ntâlnim în rugăciuni
Şi-mi dai o linişte cerească.
Trecut-au anii şi declar
Că fără Tine-aş fi doar humă
În veacu-acesta secular
Fără de Tine-aş fi hoinar,
Aş fi cu cei ce-n tină scurmă.
Dar nu-i aşa, ci mă-nsoţeşti
La fiecare pas al vieţii
Lumină pe cărare-mi eşti,
Îmi dai imbold, mă-nsufleţeşti
Să merg spre Ţara Frumuseţii.
Sunt slab; dar de la Tine vin
Noi energii să urc spre ţintă
La tot ce-mi spui rostesc “Amin”
C-aşa-mplinesc al meu destin
S-ajung în veşnica Incintă.
gc/ 3 Decembrie, 2010
As avea o mica sugetie, nu ar suna mai bine in primul rand, din prima strofa " Cand Tu mi-ai aratat duios" ? scuze de altfel.
Raspuns ptr Rad Maria
Multumesc ptr sugestie/ O zi buna, gc
Sunt o mare admiratoare a poeziilor pe care vi le, lasă Dumnezeu!
Le-am mai văzut expuse şi pe alt blog creştin şi în sfărşit am ocazia să le regăsesc.
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe mai departe şi să vă poarte neâncetat în carul Său de biruinţă!