Din nou

Nu ni s-a dat peste masura, din stropii harului de sus.
Ca n-avea cine sa primeasca, din slava Sa Dumnezeiasca,
Si nici podoabe sa arate ca au origini indepartate,
De cand spunea psalmistul bine, ce vesmant sa ai pe tine.

Erau pastrate cu sfintenie si parfumate in smerenie.
La gat un colier de har, cu perle puse in altar.
Din aur se cerea sa fie fapte pana-n vesnicie,
Care sa ridice slava Mirelui ce s-a gatit
Ca sa vina dupa noi, daca ne-am si pregatit.

Are cine sa le poarte.? Cei doritori sa faca toate,
Ca sa intre in Cetate, sa duca jertfa pan" se poate
Curata cum scria in Carte de Isus sa aiba parte.
Cu evlavie-mbracati si de Duhul sigilati.

Uneori trecea prin foc tot ce se gasea pe loc.
Sub porunca de-asculta si a face voia Sa.
Atunci intra evlavios sa urmeze pe Cristos,
Cine aur aducea si Domnului se inchina.

Partasia de cu zi sau pana viata s-a sfarsi,
Avea un traseu sinuos, incercat dar de folos,
Ca sa arda si sa cada doar ce-i aur sa se vada.
Ca el nu se ofileste chiar de focul il izbeste.

Si cu voia Celui sfant, neprihanit dupa Cuvant
Argint sa se aduca-n dar, laude Domnului cu har.
Fara vorbe de ocara, barfe critici sau povara,
Lungi pomeni de judecati cum au fost si-n alte parti.

Ele nu vor face fata, focului din asta viata
Si nu vor intra in Cetate, cand rapirea se va face.
Cum am aratat mai sus, n-au sa vada pe Isus.
Iar cand se arata fata, lui Isus la rugaciune,

Daca ai venit si tu vei aduce-nchinaciune
Cu o gama de culori in haina ta de sarbatori.
Pietrele vor straluci cand in ruga tu vei fi
Si ai sa inalti mereu cereri catre Dumnezeu.

Aceste perle au sa fie prinse sus in vesnicie,
De a ta haina frumoasa daca-n ruga e aleasa.
Nici ca se pune problema, focul aicia nu e tema
Care se zbate-n popor, ca-ncercarile mult dor.

Ca ridica staruinta, un zid ce face credinta,
Si opreste orice foc care vine-n acel loc.
Si valoarea ce se pune e viata de rugaciune.
Din nou ea este chemata sa ne fie asigurata,
Ca deschide calea Lui pana-n fata Domnului.

Amin