Şi fiindcă eşti Dumnezeul meu, îţi aduc închinăciunile mele.

Seara stau adăpostită în casa cu care m-ai binecuvântat,
Socotind îmi număr zilele.
Cât din zi Ţi-am dat,
Câte ţi-au fost adresate din rostitele cuvinte?
Din ce am avut, cât
Să dau am reuşit ca să Îţi fie proslăvit Numele?
Cât?

Minunile din fiecare zi:
Pot din somn mă trezesc,
Pot singură în aşternuturi să mă răsucesc,
Pot fără ajutor din pat să mă ridic,
Pot în zilele de iarnă să văd zăpada,
Pot să o aud cum scrâşneşte sub talpa mea,
Pot pe propriile picioare să păşesc, pot cuvinte să articulez, pot să Te slăvesc,
Pot cu cele două mâini pe care mi le-ai dat să ţin Biblia,
Pot prin vederea cu care m-ai binecuvântat să o citesc,
Pot liberă despre Tine să vorbesc.

Cât de mult mă preocupă pe mine Cine Îmi face somnul liniştit?
Cât de mult caut să Îţi mulţumesc că nopţi la rând trec fără ca măcar o dată să mă fi răsucit.
Cât preţuiesc auzul ori faptul că trupului meu Îi dai zilnic putere?
Cât de mult mă preocupă anatomia mea ca studiind să văd în fiecare por al meu a Ta minune?
Cât Îţi mulţumesc pentru mâinile a căror sănătate îmi va permite să îmi întreţin familia?
Cât de dragă îmi e Biblia
Ştiind că încă există oameni care nu o pot avea,
Nu o pot citi, adăugând şi faptul că nu au ceea ce eu am, libertatea de a avea?
Câţi oameni îndrum la Tine profitând de dreptul ca liberă să mă pot exprima?

Tu frate, soră, copiilor, sunteţi o minune vie, un miracol ce zilnic se repetă,
Dar oare fiindcă se repetă am încetat noi să Îi apreciem valoarea adevărată.
Soră, de ar fi astăzi să îţi pierzi vederea, să nu te mai poţi îngriji de copilaşii tăi, atunci oare
Dacă Dumnezeu te-ar vindeca, a vedea ar deveni pentru tine un miracol mare?
Frate, de ar fi astăzi să îţi pierzi din mâini puterea, să nu te mai poţi îngriji de familia ta, atunci oare
Dacă Dumnezeu te-ar vindeca, a fi capabil să îţi mişti braţele nu ar fi pentru tine un miracol mare?
Trebuie să pierdeţi ceva, ca primindu-l înapoi, abia atunci să recunoaşteţi că de un miracol aveţi parte?
Ne datorează Dumnezeu măcar unul din lucrurile acestea?
Ne e dator să ne investească cu putere, să ne dea auz, vederea?
El, datorită credincioşiei faţă de noi, copii Lui, zilnic săvârşeşte zeci, sute, mii de minuni
În trupul meu, în trupul vostru.
Ne-am amanetat noi credincioşia, oare?

Ne însoţesc fericirea şi îndurarea!
Înaintea potrivnicilor nostri ne este întinsă masa!
Paharul nostru este plin de peste el dă !
Dar nu aud mulţumiri, nu văd teamă.
Despre Ziditorul nostru vorbesc, cutremuraţi-vă!

Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului,
Viaţa mea întreagă este doar un moment comparativ cu a Domnului.
Aici, El m-a întâlnit pentru un moment, eu L-am întâlnit timp de-o viaţă.
Cu toate acestea El m-a descoperit pe deplin în această clipă.
Trăiesc ştiind de-o veşnicie, în care
Momentul meu şi momentul Lui au să măsoare
În timp aceleaşi durate.

Când vă privesc, pot să nu vă chem pe nume,
Ci să vă numesc ‚Minune’,
Aţi fi cu atât mai mult binecuvântaţi dacă aţi realizaţa câte motive
Aveţi să fiţi mulţumiţi: auzul, văzul, voce, putere
Iar faptul că le veţi avea şi mâine
Este nu neapărat o meritată minune.
Sunteţi a mâinilor Lui lucrare,
Rezultatul unui proces îndelung de strădanie.
Prin mila Lui continuă să vă dea
Putere, auz, văz, vocea...
Ieri, azi şi mâine e-o minune, nu vă împietriţi inima.