Mai sunt la Templu oameni cu credinţă, ce vin să se închine cu gând bun.
Şi nu sunt toţi lipsiţi de pocăinţă, să vină doar la Paşti şi la Crăciun.

Mai este un preot ca Zaharia, care păzeşte Legea fără pată.
Şi demnă de respect e şi soţia, sunt oameni ce se roagă şi aşteaptă.

Mai este şi poporul care vine, la ceasul slujbei şi la închinare.
La tămâiere stă în rugăciune, şi crede în vedenii la altare.

Mai este-un Simeon care aşteaptă, să vină Cel ce-aduce mângâiere.
El încă ţine la credinţa dreaptă, şi e condus de Duhul, de Putere.

El ştie că Mesia se-ntrupează, şi Duhul Celui Sfânt e peste El.
Plin de credinţă binecuvintează, că L-a-ntâlnit pe Christ’, Emanuel.

Mai e la Templu proorociţa Ana, bătrâna care vine şi slujeşte.
A fost la Templu ieri şi e şi-acuma, aşteaptă pe Mesia şi posteşte.

Ea laudă pe Dumnezeu cu îndrăzneală, vorbeşte despre Isus tuturor,
Şi are-o mărturie personală pentru acei ce-aşteaptă-un Salvator.

Mai sunt şi oameni simpli ce veghează, ca şi păstorii ce-au primit solia,
Ei văd şi cred ce li se revelează, şi merg să vadă Pruncul cu Maria.

Ei spun de vestea bună-ncredinţată, de semnul despre Pruncul înfăşat,
Apoi se-ntorc slăvind ca niciodată, că tot ce-au auzit e-adevărat.

Mai sunt pe lume prieteni şi adepţi ce contemplează semnele divine,
Deşi-s din răsărit şi-s înţelepţi ei vin smeriţi la Prunc să I se-nchine.

Aceştia nu sunt copleşiţi de fală, ci urmăresc a Domnului ştiinţă,
Iar când dispare steaua ideală, continuă să meargă prin credinţă.

Mai este-o rămăşiţă credincioasă care păstrează încă mărturia,
Ea crede azi în ziua glorioasă, când o să-L vadă-n slavă pe Mesia.