În faţa semnelor...

Privind la semnele, cereşti
Sunt puţini acei ce-ntreabă:
Ce-anunţă ştiinţei omeneşti,
De ele trec, cu-atâta grabă?

Ce sunt cu-atâtea uragane,
Ce fac prăpăd în devastări?
Ce ne spun marile cicloane,
Cu-a lor sinistre perturbări?

Şi naufragiile de pe oceane,
Şi accidentele pe căi ferate,
Şi prăbuşiri mari de avioane,
De ce produc atâta moarte?

Şi-ntre-ale lumii şi naţiuni,
De ce-s atâtea frământări?
De ce, în ale lor, reuniuni
Nu se ajunge la împăcări?

De ce se nasc atâtea crize
Primejduind viaţa zi de zi?
De ce-atâtea mari analize
Nu au succes de-a le opri?

Sunt întrebări, care merită
Să fie acum în calcul luate,
Când şi-orice forţă e oprită
A controla acestea toate.

Acum, timpul poate-i sosit
Să stăm puţin şi să gândim,
Că toate-or avea un sfârşit
Şi-ar trebui, ca trezi să fim.

Să Îl rugăm pe Dumnezeu
Ca inimi multe să-nţeleagă,
Că-n nori de este curcubeu
Semnele multe, îl dezleagă.

Flavius Laurian Duverna
12 decembrie 2010