PÂN’ LA ULTIMA SUFLARE...
Pân’ la ultima suflare
Vom ţine stindardul sus
Să vină orice-ncercare
(Şi mai mică şi mai mare)
Noi vom sta lângă ISUS.
Pân’ la ultima suflare
(Ce-are ceasul stabilit)
Stăm cu Tatăl în lucrare
El ne dă înviorare
Când puterea ne-a slăbit.
Nu ne-abatem din cărarea
Trasată de Creator
Până când simţim suflarea
Ne-amintim c-avem chemarea
La divinul Său IZVOR.
Chiar de ar lansa prigoane
Cei străini de harul dat
Nu ne-ncredem în icoane
Afişate de persoane
Ce de har s-au lepădat.
Pân’ ce inima ne bate
Partea bună o luăm:
Rugă, cânt, integritate,
Mers constant către Cetate.
Vrem credinţa s-o păstrăm,
Vrem comorile primite
Când ne-am ataşat de Miel
Să le ţinem învelite
Cu iubiri însufleţite
De-un curat, cucernic zel.
Cât mai e în noi suflare
N-acceptăm profeţi ce vin
Să aducă tulburare,
Să producă-nstrăinare
De la scopul cel divin.
Respingem filozofia
Cu mesaje fără har
Şi vom sta lângă Mesia
Ca să nu pătăm solia
Din care slujiri răsar...
Pân’ ce inima pulsează
Ne ferim de teorii
Care dezorientează
Şi mereu înveninează
Taina sfintei datorii.
Au venit curente care
Doar zânzanii răspândesc
Dar cât este-n noi suflare
Stăm în barca de Salvare
Lângă Tatăl cel ceresc.
Până ochii-i vom închide
(Când acas’ vom fi chemaţi)
De Cuvânt nu ne-om desprinde
Căci e Rază şi Merinde
Pentru cei răscumpăraţi.
Chiar de-ar fi împotrivire
Mai grozavă ca-n trecut
Cât mai e în noi simţire
Dăm cucernică slujire
Celui ce ne-a conceput.
Pân’ la ultima suflare
Vom privi spre Paradis.
Doar aşa avem intrare
În eterna Sărbătoare,
În Tărâmul cel promis.
10 Decembrie, 2010