Se canta pe strazile lumii colinde,
E inc-o strigare spre cei adormiti.
In negura noptii, tot cerul se prinde,
Alaturi de oameni cu inimi fierbinti,
S-aprind-o sclipire prin cantec divin
In cei care dorm in pacat si suspin.

E noapte afara, si viscol cumplit
Si-n suflete multe, nu-i nici o speranta
Sa poata, din somnul ce l-au adormit,
Vreun om sa-i trezeasca odata la viata.
Dar ce ei nu stiu, e ca Domnul Isus
In dar mantuirea la toti ne-a adus.

Si-un strop de viata se-aprinde din cant,
E parc-o lumina ce licare-n noapte.
Un om se trezeste din somnul adanc
Si inima-n piept tot mai tare ii bate.
Acum, de fereastra urechea si-a prins
Si-asculta-n tacere... si-n hohot de plans...

Voioasa-i cantarea, si cu bucurie
O canta trimisii de Cel Preainalt
Dar inima lui e atat de pustie...
Pacatele grele l-au tot apasat...
Desi prin canoane si prin fapte bune
Sa scape de ele a tot incercat,

Nimic nu-i de-ajuns, nimica nu poate
Sa faca, sa scape de greaua-i povara
Iara Dumnezeu e atat de departe...
Un zid de pacate de El il separa.
Iar cand va muri...(si-acest gand il framanta)
Oh, sufletul lui oare unde va fi?

Sa fie cu Domnul, e tot ce-si doreste.
O, de-ar asculta Dumnezeu ruga lui,
Si de L-ar putea auzi cum vorbeste...
"Sunt prea pacatos", printre lacrimi sopti
Dar cantecul lin se aude mai clar:
"Isus pentru tine muri pe Calvar...

De crezi in Isus, si de te pocaiesti,
Pacatele tale pe veci sunt spalate
In sangele Lui, si iertare primesti.
Iertarea divina te scapa de moarte."
Ce dulce rasuna mesajul ceresc...
"Da, Doamne, eu cred, si ma pocaiesc

In loc de miresme, Ti-aduc la picioare
Pacatele mele cumplit de murdare.
Ma scapa de ele, te rog, si m-ajuta
De azi inainte sa duc viata sfanta,
Sa nu ma intorc iar de unde-am plecat,
Sa fiu doar al Tau si acum si in veac!"

"Te iert", se aude o voce divina
Si-n el, bucuria nespus navaleste.
Dar oamenii toti au plecat din gradina
Si Domnul, in cuget, chiar lui ii vorbeste.
"O, Tata din ceruri, aud glasul tau,
De parca din mine-ai facut un om nou:

Nici surd nu mai sunt, si nici orb, si nici mut
Cuvantul tau dulce incep sa-l aud
Si simt pacea ta revarsata in mine...
Si soaptele mele prind glas catre Tine!
Afara mijesc zorii de dimineata
Si sufletul meu s-a trezit azi la viata.

Mi-e dor sa aud iar cantarile sfinte...
Voi merge sa caut biserica Ta
Si-alaturi de ei voi ramane, Parinte,
Sa-ti cant multumirea din inima mea
Si sa ma hranesc din Cuvantul tau bun,
Caci numai al tau voi fi, Doamne, de-acum."