În noaptea cruntă-ntunecoasă
Din depărtări, de dincolo de stele
Un înger glorios se-arată
Spre a vesti păstorilor din câmp
Cum pruncul aşteptat din veşnicie
S-a întrupat într-un copil
Ca să aducă: pace, iubire, mântuire.

Miraţi şi speriaţi de-a sa înfăţişare
Aceştia nu ştiau ce-ar trebui să creadă
Ce-nfăţişare? Ce lumină şi auroră!
Să fie oare adevărat?
Oare Mesia s-a întrupat?
Dar cum la noi cei nebăgaţi în seamă
S-avem parte de-aşa onoare?

Haideţi la Bethleem să mergem
Să ne-nchinăm la cel din iesle
Dar turma cui să o lăsăm?
Căci este noapte şi-ntuneric mare!
Ce mai contează astă turmă…
Când colo peste dealuri aşteaptă
Emanuel cel binecuvântat!

Uşor intrară în grajd păstorii
Şi-n umilinţă şi mirare se-nchinară
Căci totul se-mpliniră
Aşa cum îngerul vestiră
Ce har, ce mare binecuvantare
Să vezi pe cel mai Sfânt venit din Tatăl!

Când au plecat de lângă Domnul
Aveau aşa de multă pace,
Şi-o bucurie, şi-o simţire, şi ce iubire!
Ieşind au glorificat pe Dumnezeu
Pentru că ochii lor văzură mântuirea
Pe Mesia, cel aşteptat de peste veacuri!