În analiză, mă frământ mereu,
Văzând ce-am lucrat pentru Tine...
Când zăduful zilei a fost greu
Ce puţină roadă adus-am şi eu!
Iar uneori... ţi-am adus chiar ruşine.
Mă plec înainte-Ţi, cu sufletul meu,
Şi Te rog fierbinte suspinând mereu
Doamne ai milă de mine!

Mi-e scârbă astăzi de mine!
de-ofranda adusă în grabă...
de închinarea-mi îmi este ruşine,
că uneori eu numesc răul bine!
Iar azi conştiinţa întreabă:
-„De ce nu cugeţi la faptă mai bine?
Semeni doar vânt şi culegi ce-i ruşine!
Opreşte-te acuma degrabă!”

Aş vrea să pot şi eu să lucrez
Mai bine pe sfântul ogor...
Iar azi când adânc meditez,
Doresc tot mai mult să veghez
Ca-n trudă să fie şi roadă şi spor.
Să cresc în putere lăuntrică, în crez,
Cu spor pe ogorul Divin să lucrez,
În pieptu-mi... să ardă acest dor

Ajută-mă Doamne! Te rog azi plângând
Să stau în credinţă până am să mor
Să merg înainte la lucru cântând
Iar în minte adânc... şi în gând
Să fii numai Tu, al vieţii izvor!
De ar fi înainte pe cale mergând
Să vină obstacole şi piedici pe rând,
Strângând din dinţi, să lupt până mor!

Amin
Zalău, dec. 2010