Visul vietii pe pamant…
“Am vazut tot ce se face sub soare si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant”(Eclesiastul 1,14)


Antica si cruda drama, vad cum visul vietii trece,
Universul se destrama intr-un gol pustiu si rece…
Ca ideea printre randuri, visul vietii lin dispare,
Cu un sir pierdut de ganduri, in tacere si uitare…

Fara de identitate, visul vietii fara moarte,
In biblioteci uitate, e o foaie dintr-o carte...
O petala vestejita, visul unei vieti eterne,
Se ascunde istovita sub zapada ce se cerne…

Pasare misterioasa, visul vietii nesfarsite,
Pleaca supla, gratioasa, spre meleaguri nestiute...
O poveste fascinanta, visul vietii pe pamant,
Trista si halucinanta, e o goana dupa vant...

Inocenta ratacire, visul vietii fericite,
Seamana nemultumire, asteptari neimplinite...
Ilegitima dorinta, visul unei vieti frumoase,
Urmarit cu staruinta pentru clipele ramase...

Se duc stoluri de egrete, visele indoliate,
Incarcate de regrete, catre lumi indepartate...
Si-mi aduc neimpacate, cand le vad cum se perinda,
Rani adanci, nevindecate, carii in a vietii grinda…

Dezlegate de hotare, visele abandonate,
Se imprastie in zare, suspinand debusolate...
Ca o insula de gheata, ca un cer lipsit de stele,
Ca desertul fara viata, ma simt, Doamne, fara ele!

Dar in minte imi persista, o speranta ca un soare,
Gandul viu ca-n cer exista, râul vietii ce nu moare...
Albia, ce nu ii seaca, duce spre eternitate,
Visele ce astazi pleaca, triste si inlacrimate…

DMG.
Octombrie 2010.