Anduranta
de Octavian Sarb
Am sfarsit inc-o etapa,
Din alergarea pe Pamant,
Anul a mai dus in groapa,
Ceva, din efemerul sunt.
Daca am pazit credinta,
S-am umblat cu Dumnezeu,
Tot mai aproape-i locuinta,
Dorita de sufletul meu.
Si, mai stralucitor se vede
Ierusalimul cel ceresc,
Pentru-acela ce se increde,
S-ale carui aripi cresc.
Iar, in anul care vine,
Sa ne alipim mai mult,
De Cel ce ne-a chemat pe nume,
Implinind al Sau Cuvant!
Pana cand, noi vom atinge
Starea aceea de om mare,
Cand nimic nu va mai stinge,
Iubirea ce din noi rasare!
Oradea 31 Dec. 2010.
Domnul sa fie cu tine in noul an ca si pana aici,Scuze dar am o nedumerire asupra titlului la aceasta poezie ce ar putea insemna? Un an binecuvantat iti doresc.
ANDURÁNȚĂ s.f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
Viata de credinta este ca un maraton. Doar cei ce-l termina primesc cununa! Noi L-am cunoscut pe Hristos in felul lumii. Dar, pe masura ce umblam cu El, nu-L mai cunoastem in felul lumii, ci prin Duhul Sfant.
Altfel spus, trebuie sa spunem ca si Ioan Botezatorul: " Trebuie ca El sa creasca si eu sa ma micsorez. Fiti binecuvantati!