PSALMUL 39
(Eclesiastul 12:1: ” Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele!”)
Mi-am zis: “ Voi veghea pe cale, cata vreme mai traiesc,
Si-mi voi pune frau la gura, sa nu mai pacatuiesc!
Cand Cel Rau, cu ispitire, inaintea mea va sta,
Prin cuvinte intelepte, de el ma voi departa !
Doamne, spune-mi cata vreme, voi mai fi pe-acest pamant,
Ca sa inteleg ca-n lume, doar un trecator eu sunt !
Mi-ai ars inima in mine si un foc m-a mistuit,
Am aflat ca, fara Tine, sunt pe veci nenorocit !
Peste ani, intr-o clipita, trec ca aburul si ceata,
Scurta si neinsemnata, pe pamant imi este viata !
Acum, Doamne, de la Tine, ce pot sa nadajduiesc,
Sa nu-mi fie viata goala si degeaba sa traiesc ?
Omul e ca o suflare, zilele ii sunt putine,
Ca lumina inserarii peste care noaptea vine!
Crezand ca pe vesnicie, peste ele e stapan,
Strange la comori nedrepte, dar nu stie cui raman!
Doamne, Tu imi esti nadejdea, izbaveste-ma de rele,
Nu ma face de ocara, aducandu-mi clipe grele !
Lacrimile imi sunt multe, mare mi-i amaraciunea ,
Nu Te departa de mine, Doamne-asculta-mi rugaciunea !
Pana nu imi trece viata si pe lume n-o sa fiu,
Doamne, mila ai de mine, Tu ce esti pururea viu!
Tu ce locuiesti in ceruri, peste nori si peste stele,
Cu Urechea Ta asculta, glasul plangerilor mele !’’
AMIN !