Privind, mă minunez...
Privind, la Dragostea mare
Doamne Bun, mă minunez,
De-a Ei putere, salvatoare
Căci viaţa-mi Ei îi datorez.
M-a smuls din valurile lumii,
M-a tras cu funii de iubire,
M-a ridicat de-asupra humii
Zdrobind cruda-i înlănţuire.
Din valea plângerii amare
Ea m-a salvat, m-a mântuit,
Şi cea mai sublimă salvare
Prin Golgota, mi-a pregătit.
Şi peste a veacurilor vrajă
Ce firea noastră-a subjugat,
Balsam a pus, ca şi o strajă,
Semn că ne-a rascumparat
Şi-ntr-adevăr, înspre Calvar
Ea ne-a purtat când suferea,
Când cel mai sumbru itinerar
L-a suit, ducându-Şi crucea.
Mai sus de tronuri şi de regi
A demonstrat, că izbăvirea,
Pentru salvarea lumii-ntregi
Pe veci, Îi va da Stăpânirea.
Flavius Laurian Duverna
08 ianuarie 2011