Nu-s bucurii aici în lume,
Nici dragoste, nici mângâieri,
Nu-i adevăr ca să îndrume,
Nu e cuvânt să dea puteri...
Nu-s gânduri sincere, curate,
Nici milă nu-i pe-acest pământ,
Nu-i niciun lucru care poate
Să dea nădejde şi avânt...
Totu-i nimic, deşertăciune,
Un drum cu spini e viaţa grea,
Nu-i nimenea să poată spune
Că a găsit plăcere-n ea...
Sunt fericiţi numai acei
Ce au murit şi au trecut,
Dar mai ferice e de cei
Ce încă-aici nu s-au născut...
Când viaţa fi-va la sfârşit
Şi ceasul morţii o să sune,
Vom înţelege negreşit
Că TOTUL E DEŞERTĂCIUNE.
9 ian. 2011
http://pauladita.wordpress.com/