Psalmul 45:1,2
“Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima, si zic: ”Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba! Tu esti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu pe vecie.”

Ruga unui poet incepator

Primeste ruga mea, slavite Tata!
Sunt un copil, ce scrie despre Tine.
Nu stiu prea mult, dar stiu ca viata-mi toata,
Si-ntreaga mea gandire-Ti apartine.

Am fost un muribund, si mi-ai dat viata,
Un pacatos, si Tu mi-ai dat iertare.
Sunt ucenicul Tau, Te rog ma-nvata
Sa scriu despre iubirea Ta cea mare!

Tu, Care esti Cuvantul, da-mi cuvinte
Marete indeajuns sa Te slaveasca!
Tu nu poti fi cuprins de nicio minte,
Si nicio-ntelepciune omeneasca.

Eu nu sunt intelept, oricine stie
Ca-s altii mult mai intelepti ca mine.
In saracia mea, da-mi bogatie,
Sa scriu cu har si sare despre Tine.

Caci, daca stau si ma gandesc mai bine,
Cred ca e si prea mult sa-mi spun “poetul”!
Pe langa alti crestini ce scriu de Tine,
Sunt un copil ce-nvata alfabetul.

Dar stiu indeajuns, ca nu pot tace,
Si simt ca as ascunde o comoara,
Daca n-as scrie despre binefaceri
Si binecuvantari ce ma-nconjoara,

De indurarea Ta cea foarte mare,
De mantuirea ce ne-ai oferit-o,
De jertfa lui Isus ce da iertare,
De vestea buna ce se vrea vestita.

Tu ne-ai trimis Scrisoarea minunata
De dragoste, cand noi stiam doar ura;
Ai luat asupra-Ti vina noastra toata,
Si ne-ai iubit, Isus, fara masura.

Fara masura vreau si eu a spune
Cat Te iubesc, si cata multumire,
Mantuitorul meu,Ti se cuvine
Pentru tot ce-ai facut si faci cu mine.

Iar cand voi sta-naintea Ta, Stapane,
Din tot ce-am scris, si tot ce voi mai scrie,
Vreau cartea vietii mele sa rasune
In cer, ca o frumoasa poezie.
Amin.
11/01/2011