Pe drumul cel aspru sub umbra de nor
Prin arsita zillei toride
Mergea prin pustie o gloata un popor
Pasind insetati pe glia ferbinte
Cu murmur adesea si scincet mocnit
Prin praful stirnit de copite
La Beer in pustie poporu a oprit
Sa-si stimpere setea cumplita

Tisneste fintina! poporu a cintat
Si Moise-si infipse toiagul
Si ceilalti din frunte cu toti l-au urmat
Fintina tisneste! precum alta dat
Si stingene jarul !

Pe drumul cel aspru sub umbra de har
Prin arsita lumii perfide
Cu lupte suspine incercari si amar
Cu setea si dorul de tine
Opriti in pustie cu inimi de jar
Privind spre Fintina cea vie
Infige! O Doamne toiagul de har
Si udane-a inimii glie

Tisneste Fintina! cintam insetati
Si dorul din piept ne alina
Cu cinste-ti cintam in juru-ti plecati
Adapa inca o data pe cei insetati
Cu apa-ti divina

Slavita Fintina! cu cinsteti cintam
Din tine au baut in vechime
Poporul Israel si astazi noi bem
Din harul ce curge din Tine
De arsita grijuri si lupte uitam
Ne cureti de-a lumii vechi tine
Si iarasi putere ne dai sa mergem
Spre locul etern limanuri divine

Tisneste Fintina! Cu toti azi cintam
Si lasa sa curga suvoaie
Iar inimi de piatra in piept de avem
Prin harul de sus ce nu-l meritam
Acum le inmoaie

Tisneste in inimi si lasa al tau har
Trezire si inviorare
Si dane prin Duhul iertare in dar
C-an ziua mareata pe a cerului mal
Sa stam in picioare!
Numeri cap.21 v.16-18.