Locul meu
Autor:
Simion Felix Marţian
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de Felix in 14/01/2011
Resursa adaugata de Felix in 14/01/2011
Eu mă duc să vă pregătesc un loc (…) ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:2-3)
Tu m-ai iubit încă de la-nceput,
De când zideai, rostind imperative,
O lume din nimic, din nevăzut,
Iar pentru mine, cel creat din lut,
Edenul numai din superlative.
Da, pentru mine modelai splendori
Într-o nemăsurată bogăţie
De zumzete, arome şi culori,
Dar cea mai preţioasă-ntre comori
Era neprihănita-Ţi părtăşie.
Mi-ai dat Edenul, locul minunat
Ţesut din dragoste doar pentru mine;
Ah, cum am putut fi aşa ingrat
Păşind, prin răzvrătire, în păcat
Şi despărţindu-mă de Cer, de Tine!
În bezna-n care-apoi m-am adâncit
M-am contopit prin trudă cu ţărâna
Din care eu eram alcătuit,
Udând-o cu sudoarea, istovit,
Şi lacrimile ce umpleau fântâna.
Tu m-ai iubit însă neîncetat
Şi mi-ai propus o nouă întâlnire
Aici, pe-un deal spre care-am alergat
Cu toată vina mea împovărat,
Să fiu iertat privind...la răstignire.
Te-ai dus apoi, al Golgotei erou,
Şi poate m-ar fi doborât furtuna
Dacă n-ai fi promis, ca un cadou,
Că mergi să-mi pregăteşti un loc, din nou,
Să fiu cu Tine pentru totdeauna.
Să fiu cu Tine iar, ca la-nceput?
O, Doamne, zbor cu dor aprins în mine
Către splendori cum omul n-a văzut
Şi mintea lui încă n-a conceput.
Mi-e dor, Doamne, mi-e dor! Mi-e dor de Tine!
Amin
Vulcan, 13 ian. 2011
Tu m-ai iubit încă de la-nceput,
De când zideai, rostind imperative,
O lume din nimic, din nevăzut,
Iar pentru mine, cel creat din lut,
Edenul numai din superlative.
Da, pentru mine modelai splendori
Într-o nemăsurată bogăţie
De zumzete, arome şi culori,
Dar cea mai preţioasă-ntre comori
Era neprihănita-Ţi părtăşie.
Mi-ai dat Edenul, locul minunat
Ţesut din dragoste doar pentru mine;
Ah, cum am putut fi aşa ingrat
Păşind, prin răzvrătire, în păcat
Şi despărţindu-mă de Cer, de Tine!
În bezna-n care-apoi m-am adâncit
M-am contopit prin trudă cu ţărâna
Din care eu eram alcătuit,
Udând-o cu sudoarea, istovit,
Şi lacrimile ce umpleau fântâna.
Tu m-ai iubit însă neîncetat
Şi mi-ai propus o nouă întâlnire
Aici, pe-un deal spre care-am alergat
Cu toată vina mea împovărat,
Să fiu iertat privind...la răstignire.
Te-ai dus apoi, al Golgotei erou,
Şi poate m-ar fi doborât furtuna
Dacă n-ai fi promis, ca un cadou,
Că mergi să-mi pregăteşti un loc, din nou,
Să fiu cu Tine pentru totdeauna.
Să fiu cu Tine iar, ca la-nceput?
O, Doamne, zbor cu dor aprins în mine
Către splendori cum omul n-a văzut
Şi mintea lui încă n-a conceput.
Mi-e dor, Doamne, mi-e dor! Mi-e dor de Tine!
Amin
Vulcan, 13 ian. 2011
Statistici
- Vizualizări: 3464
- Export PDF: 31
- Comentarii: 5
Opțiuni
Din același album
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
Chiar daca va trebui sa scrii si ,,acolo"versuri,frate Felix,nu conteni sa aduci cate o raza de bucurie iubitorilor de poezie.
Te-ai dus apoi ,al Golgotei erou,Şi poate m-ar fi doborât furtuna...frumos spus şi adevărat căci fără eroul de pe Golgota eram răpuşi de furtună dar eu cred că şi fără versurile tale inspirate de Duhul şi revărsate din inima ta nu ne-am putea împotrivi furtunii aşa că frate dragă continuă pt. ca noi prin versurile tale să avem veşnic zile senine fără furtună.