Marturisire
de Octavian Sarb
Nu desarta mangaiere,
Pentru sufletu-mi zdrobit,
O Lumina ,el imi cere,
Ce din ceruri a venit.
In jurul meu e intuneric,
Totul zace in ruina,
Toti imi spun ca-i ezoteric,
Gandul care-acum m-anima.
Cum, ca viata asta e frumoasa,
Si, ei se bucura de ea,
Doar o minte-ntunecoasa
Are perspectiva mea.
Au uitat de-acele zile
In care-am fost in fruntea lor?
Si, s-au sters acele file
In care-am fost ca un motor?
Cand, la masa, impreuna,
Ne-ntreceam in bauturi,
Sticle goale ce-ncununa
Vrednicia noastra-n guri!
De-ar fi azi sa povestesc
Toata viata ce-am trait,
Cati n-ar spune ca-nfloresc
Sau ca le-am imbrobodit?
Martor este Dumnezeu
Ca eram vrednic de moarte,
Dar a luat-o-n locul meu,
Dandu-mi a Sa libertate!
Libertatea de-a iubi,
Prin Fiul Sau, tot ce e sfant,
Slava Lui! ca-n cer voi fi
Cu cei ce cred, al Sau Cuvant!
Oradea 04 Ian 2011.
Cand privesc inspre prietenii mei, ramasi in lume, ma ingrozesc. Rugati-va pentru sufletele amagite! Dumnezeu sa aiba mila!