Bucuria mântuirii

Când lacrimi fierbinți brăzdează obrazul
Și inima în piept își schimbă macazul
Spre orizontul zorilor nemuritoare,
Atunci cerul întreg e-n sărbătoare.

Că un suflet pierdut a fost găsit,
Și pe pășunea verde azi a poposit.
Bucuria mântuirii inima cântă.
Imn de Slavă, Domnului înalță.

Nu te teme de vor veni valuri de valuri,
Nu vor trece de ale Lui Isus maluri.
Rămâi neclintită ca stejarul pe munte!
În rugă fierbinte, Domnul o să te asculte.

Chiar dacă noaptea pare să te cuprindă,
Flacăra iubirii în tine, Isus o s-aprindă.
Și lumina risipi-va încercarea amară,
Căci vederea îți va fi din ce în ce mai clară.

Hristos cunoaște amarul şi chinul,
El este balsamul, Ţi-alină suspinul.
Veghează asupra zilelor Tale,
Te ocrotește cu aripile Sale.

Când visele tale vor geme ruinate,
Bucură-te, c-ai scăpat de vise deșarte.
Sub lespedea ne împlinirii, lasă-le să rămână,
Căci visele nemuriri Domnu-n tine o să pună.

Nu lăsa vântul necredinței să șoptească,
Și-n tine îndoială să clădească.
Ţine-ţi credința în Isus ancorată,
Și nimeni şi nimic n-o să te despartă,

De Cel ce aduce a zorilor dimineață,
De Cel ce pune în tine, eternă viață.
El e Tăria ta, Stanca, Un loc de adăpost,
E Veghetorul care, nu doarme în post.

Amin!