Dacă vrei ca Domnul slavei
Să vină-n inima ta,
E nevoie ca să-l chemi,
Să spele şi vina ta.

Căci de moarte tu eşti vrednic,
Răstignindu-L pe Isus,
Prin a tale fapte rele
Şi prin tot ce-ades’ ai spus.

Ai spus vorbe urâcioase
Şi cuvinte fără har
Şi ,prin viaţa-ţi păcătoasă,
Jertfa sfântă e-n zadar.

Nu e vremea ca să scoţi
Sabia şi să loveşti,
Este vremea să te pleci
Şi adânc să te smereşti.

C-ai lucrat ca un nebun,
Spunând vorbe fără rost,
Caută-L grabnic pe Cristos,
Prin rugăciune şi prin post.

E l e singurul ce poate
Un nou început să dea,
Lui îi pasă de-a ta viaţă
Şi te poate elibera.

Doamne-adu acele vremuri
Când omul să recunoască,
Dependenţa lui de Tine
Şi-adânc să se pocăiască.