De-ar fi ca-ntreagă viaţa mea
S-o-mpart cu Tine toată,
O, Doamne, nu m-aş sătura,
Ci ne-ncetat cu Tine-aş sta
Făr’ să mai plec vreodată.
De-ar fi în rugă să m-aplec
Şi să vorbim întruna,
Tot n-aş dori ca să mai plec
Căci toate lucrurile trec,
Dar Tu eşti totdeauna.
De-ar fi să fiu cel mai lipsit
Dar să Te am pe Tine,
Aş fi atât de fericit
Când ştiu că ceru-ai părăsit
Ca să mă ai pe mine.
De-ar fi să cânt iubirea mea
Ce-Ţi port Isus doar Ţie,
Cu bucurie aş cânta
Şi-n glasul meu Te-aş înălţa
Cu drag o veşnicie.
De-ar fi să nu mai pot privi
Decât spre Tin’, Isuse,
Eu nicidecum nu m-aş opri,
Căci ochii Tăi de flăcări vii
Sunt frumuseţi nespuse.
De-ar fi să pot a-Ţi arăta
Cât Te iubesc de tare,
La viaţa mea aş renunţa
Căci astfel o voi câştiga
Pe cea dincol’ de soare.
De-ar fi acuma Tu să vii
Şi să mă duci Acasă,
De fericire aş zâmbi
Ştiind că astăzi voi păşi
În Ţara glorioasă!
24 ian. 2011
http://pauladita.wordpress.com/
"Iar peste-a timpului vremelnicie
Cand nici o cifra nu mai are sens
Imbogatit de ultimul meu vers
Cu Tin' sa fiu, pasind in vesnicie"
Scri din ce in ce mai frumos!