S-a înfipt păcatul mult, adînc
În inima acestui veac
Se-aud în noapte cei ce plîng
Fără speranță, fără leac

Se leagă rana singerindă
Cu falsa profeție
Și ceea ce-i se spune rîvnă
E-a răului robie

Se rupe trestia ce-i frîntă
Și se urăște mila
Iertarea numai este sfîntă
Se face doar cu sila

Se-ndepartează astai harul
Din casa cu-al Său Nume
Se muluțumesc toți cu amarul
Ce stăpinește-n lume

Și din credință azi se face
Profit după profit
Cînd turma Domnului azi tace
In noapte părăsit

,, Trezire vrem" strigăm azi tare
Dar așteptăm un altul
Să-nceapă, căci rușinea-i mare
Si numai știm sabatul

Nu mai privim la cea dintăi
Iubire preacurată
Ce ne-a făcut să fim copii
Din mila Sa de Tată

Avem un ecuson creștin
Dar fără nici un nume
Și doar cu el azi ne mindrim
Mergind in rind cu lumea

Care se uită si privește
Și se întreabă ,, Cum?"
Nu este el ce ne vorbește
Despre-al credinței drum

Atunci care e adevărul
Caci totul pare sfînt
Doar încă că mai ținem,, mărul,,
În mîini, din el mușcînd

Amin!