Vin astăzi înaintea Ta, cu tot ce mă apasă,
Sunt ostenit şi-nfrigurat, departe sunt de casă,
Îmi plânge trupul şi suspină, poverile sunt multe
Şi nu e nimeni să-nţeleagă şi nimeni să asculte.

Mă-mpleticesc la orice pas şi cad mereu pe cale,
Dar Doamne-atunci când sunt căzut, lumina Feţei Tale,
Trimită raze de speranţă în negura adâncă,
Să simt lăstarul bucuriei cum teama o alungă!

E trist să văd o, Domul meu, în juru-mi doar durere,
Un haos controlat de vicii, de bani şi de putere,
O decadenţă încrustată în trupuri marmorate,
Ce au pierdut demult cărarea, în valea de păcate.

Vin astăzi înainteaTa, iubitul meu Părinte,
Ca să Te rog încă o dată să Îţi aduci aminte
De robul Tău, un vas de lut, să-l foloseşti mereu,
Spre slava şi spre cinstea Ta, căci Tu eşti Dumnezeu.

Mă-mpleticesc şi cad ades, în colb şi în noroaie,
Iar neputinţa mă sugrumă şi lacrimi curg şiroaie,
Privesc în jur, cer ajutor, dar nimeni nu-i cu mine,
Doar Tu Te-ai coborât din cer, Te-ai îndurat, Rabine!

Şi înc-o dată văd, Isus, măreaţa Ta lucrare,
Samariteanule iubit, m-aplec în adorare,
Şi pe genunchi, în rugăciune, cu inima arzândă,
Şoptesc timid să mă fereşti, de moarte şi osândă.

E trist sa văd, o, Domnul meu, atâta nepăsare,
Faţă de jertfa Ta pe cruce , ce-i unica salvare
A lumii-ntregi. Lucrează Doamne şi curăţă pământul
Şi lasă ca pecete sfântă de-apururi legământul.

Un legământ făcut cu trudă, cu lacrimi şi cu sânge,
Ce la Golgota, sus pe cruce el moartea o învinge,
În locul meu băut-ai Doamne, paharul suferinţei
Şi ai deschis prin el hotarul speranţei şi credinţei.

De-aceea Doamne-mi cer iertare, în slaba mea credinţă,
Uit prea ades că doar prin Tine găsi-voi biruinţa,
De-i drumul greu, chiar de-s căzut, să nu uit niciodată,
Cu Tine-alături pe cărare, Îl voi vedea pe Tată!

04/02/2011, Barcelona- Lucica Boltasu