Mă cuprinde fiorul şi tremur ades
Când gândul mă poartă departe-n trecut,
Cum Doamne eram când Tu mai ales
Ce mult o Isuse, atunci Te-am iubit!

Dar azi tot mai mult spre lume m-aplec
Şi uit că am fost de Tine iertat!
Genunchii, cu greu la pământ mii aplec
De Tine Isuse aproape-am uitat!

Sunt grijuri ce-mi poartă fiinţa-mi firavă
Pe drumuri ce nu pot să le ocolesc,
Uitând cum odată din lumea de slavă
Venit-Ai la mine şi mi-ai spus:"Te iubesc".

Sunt drumuri ce-mi poartă fiinţa mereu
Şi gândul mi-l duce pe căile lor,
În toate sunt eu şi nu Dumnezeu
Urcându-mă grăbit, pe drumul viselor.

E grea rugăciunea , e grea închinarea
Dar crucea pe care Hristos a purtat-o?
Cum crezi că a fost când du-Sa povoara
Povoara păcatelor ce tu ai avut-o?

E greu dimineaţa să mergi la-nchinare
Săptămâna a fost grea, parcă fără sfârşit!
Duminica ai vrea să simţi relaxsare
Uitând că pentru tine cineva a murit!

Munceşti pentru trup şase zile din şapte
Doar una îţi cere Salvatorul divin,
El vrea bucuria cu tine a-mparte
Şi-adesea priveşte El jos cu suspin!

Când vede căci nici chiar o zi nu-i oferi
Să-I dai mulţumire pentru tot ce-a făcut,
E greu să te-apleci, e greu şi să-I ceri!
Te crezi c-ai ajuns pe pământ împlinit!

Dar uiţi căci viaţa aici este scurtă
Şi vine o zi când Hristos va reveni!
Atunci vei vedea o lume pierdută
Dar tu oare-atuncea, unde vei fi?

Întoarce-te astăzi de unde-ai căzut
Pocăieşte-te o suflet pribeag
Adu-ţi iar aminte cum L-ai cunoscut
Pe Acel ce-a murit pentru tine cu drag!

De nu te întorci Eu voi veni la tine
Am să te vărs pe veci din gura mea
Numele tău de fiu, va fi: „Străine”
Şi faţa Mea nu poţi a mi-o vedea!

Întoarce-te la dragostea dintâi
Renunţă la păcat la starea ta,
Căci căldicel de eşti aici rămâi
Hristos din gura Lui te va vărsa.

Nu poţi să fii lumină şi-ntuneric
Nu poţi sluji la doi stăpâni deodată
Renunţă la păcat de vrei ca veşnic
S-ajungi cu Domnu- n ţara minunată

Nu vezi în jurul tău cum omenirea
Îşi pun multe-ntrebări ce o să fie?
Iar tu ai şansa să primeşti iertarea
Întoarce-te s-ajungi în veşnicie.

De vei păzi cuvântul răbdării mele
În lumea aceasta care învenină
Te voi păzii şi eu de vremuri grele
Ce pe pământ încurând o să vină. Ap3:10

Poate e ultima chemare frate
Acel ce mergi de mult la adunare,
Poate Hristos să vină chiar la noapte
Eşti gata? Pune-ţi azi o întrebare.

2-4-2011