Jos, în satul de pe vale
Trăiau doi oameni diferiţi complet
Unui sărac şi strâns de spate
Iar celălalt cu mult bănet

Săracul blând şi cu credinţă
Slăvea în tot pe Dumnezeu
Trăia ‘ntro casă cam micuţă
Învăţându-şi copilaşii săi mereu

În orice încercare grea
Avea ca ajutor pe Dumnezeu
Era exemplu în credinţă
Contând pe Dumnezeu în orice greu

Muncea de zori şi până seara
Hrănindu-şi copilaşii săi
Lucra cu hărnicie mare
Unuia iei, altuia dăi

Muncea din sufle la bogatul
Care trăia în acel sat
Erau prieteni fără seamăn
Cu cuget blând şi cumpătat

Săracu într-o zi venise
Cu grabă la stăpânul său
Dorind să-i spună că avuse
Careva vise cam cu rău.

În al meu pat un vis avusem
O dragă prietene bogat
Şi nu ştiu cum de se făcuse
Murise cel mai bogat om din sat…

Bogatul cam pe gânduri se lăsase
De lucrurile ce i sau spus
El se găti în graba mare
Şi la biserică s-a dus

Mătănii multe el bătuse
Şi lumânări cu mii a pus
Crezând că prin acestea toate
El poate ajunge acolo sus.

Îşi aştepta cu frică moartea
Bătrânul bogătaş acum
În casa lui, şezând pe gânduri
Văzându-şi viaţa ca un scrum

Pătruns de gânduri şi de frică
De clipa ce se-apropia
Dar ceea ce gândea bogatul
Nu era ce Dumnezeu făcea.

Şezând aşa pe patul moale
Cu gândul la sfârşitul său
Sărmanul bogătaş acum
Gându-i era la Dumnezeu

De-odată uşa scârţâise
C-un straşnic şi prelung oftat
Dar spre uimirea lui acum
Nici Dumnezeu nici moartea n-a intrat.

În cadrul uşii apăru-se
Cu ochii plânşi şi c-un oftat
Fiica cea mare a săracului
Vorbindu-i clar şi cumpătat:

În astă noapte, dragă prieten
Cu ochi spre cerul înstelat,
În braţe, strâns de-al nostru Isus
Al meu drag tată a plecat.

Privirea-i galeş aţintită
La bogăţia din ceardac,
Bogatul nostru înţelese
Că el era… cel mai sărac!

Te-ntreb acum o dragă frate
Cum tu trăieşti? Ce ai în gând?
Este în cer ce strângi acuma,
S-au e legat de-acest pământ?

Gândeşte-te tu la comoara-ţi
Şi tot ce-acuma ţi s-a spus
Să ai acces în ziua ceea
Să fii în ceruri cu Isus…
Amin