Învaţă să-L cunoşti pe Dumnezeu
Că El nu este numai bunătate,
Ci este şi un foc mistuitor,
Care pe păcătos îl arde.

E o sabie cu două tăişuri
Ce nimiceşte tot ce-n cale
Nu se apleacă-n umilinţă
Şi n-ascultă vorbele Sale.

E-un Dumnezeu răzbunător,
Ce pedepseşte cu asprime
Orice cuvânt rostit în pripă,
Făr-a avea înţelepciune.

Este un Dumnezeu gelos,
Ce nu vrea altor dumnezei
Să le slujeşti şi să te-nchini
Şi să-ţi pierzi astfel anii tăi.

Învaţă să te temi de Dumnezeu,
Căci poate anii tăi să-i curme-ndată,
Are putere peste vii şi morţi
Şi nu se schimbă niciodată.

Este de o mare tărie,
Păcatul El îl pedepseşte,
Dar păcătosul de se-ntoarce
Cu dragoste El îl primeşte.

Nu-şi ia Cuvântul înapoi,
Odată ce El l-a rostit,
Chiar veacuri de vor tece peste el,
La vremea lui va fi îndeplinit.

Învaţă să-L iubeşti pe Dumnezeu,
Nu doar pentru că este bunătate,
Ci şi pentru că este drept
Şi judecă pe fiecare cu dreptate.

El nu poate să fie păcălit
Cu-a noastră umilă-nfăţişare,
Căci inima El o cunoaşte
Şi ştie ce e-n fiecare.

Deci,cât mai eşti pe-acest pământ,
Învaţă să trăieşti în ascultare,
Că Dumnezeu e bunătate,
Dar e şi o mare văpaie.

Căci cu cel bun El se arată
Bun şi iubitor,
Dar pe cel rău îl nimiceşte
În foc mistuitor.