Isus înspre Golgota, sub cruce aplecat
Urcă cu greu Calvarul de vina-ţi apăsat…
În trup adânc El simte a morţii apropiere,
Nici suspina nu poate de groaznica durere.

Puterile Il uită, obrajii îi pălesc,
Cât sunt de cruzi aceea ce-n treacăt îl lovesc…
Cu câtă răutate cuvinte de ocară,
Rostesc spre-Acela care din cer veni să moară.

Se uită-n jur şi vede cum tot se prăbuşeşte,
Privirea îşi înalţă şi simte c-ameţeşte …
Şi cade iar şi pietre genunchii Îi rănesc,
În jurul Său soldaţii mai tare Îl lovesc…

A cerului tristeţe în ochi I se răsfrânge,
Norii se trag în lături, întreaga zare plânge…
Chiar soarele se-ascunde după un nor fugar
Să nu mai vadă chinul si groaza din Calvar…

I-acoperit de răni, şi-I plin numai de sânge
Şi simte-ncet cum trupul sub lovituri se frânge.
Mulţimea Îl huleşte pe-al lumii Salvator
Ce-a frânt a morţii lanţuri şi-a fost învingător.

A luat asupra Lui păcatul omenirii,
Şi ne-a dat nouă-n schimb garanţia mântuirii!
Amin