Pe pământ e frământare printre oameni,
Că din zi în zi este mai greu....
Domnul îţi vorbeşte de asemeni:
„Nu te teme că alăturea îţi stau mereu.

Poate marea să se zbată-n valuri,
Doar Eu hotărăsc cât poate-nainta.
Ea te înspăimântă cu ale ei talazuri,
Însă viaţa ta e doar în mâna Mea.

Dacă esti cuprins de teamă şi durere
Iar în jur se năruie-al vieţii zid,
Ţine-te de Mine, cu sârg, cu putere
N-am să las să te absoarbă nici un vid.”

Dacă ceaţa grea a nepăsării
Se aşterne-n jurul tău pe drum,
Nu te lăsa pradă disperării
Că în ajutor îţi vin acum.

Dacă cei mai dragi te dau uitări
Sau te alungă ca pe un osândit,
Domnul îţi vorbeşte din înaltul zării,
„Fiul Meu, eu nu te-am părăsit.”

„Cât rămâi cu Mine, nu te teme
Chiar prin boli, prin foame sau prin frig,
Sau când norul morţii se aşterne,
Nu te părăsesc! Tu eşti al Meu câştig!

Iar aici, în cer... acasă-n veşnicie,
Eu cu toată dragostea te aştept.
Doar Eu te-am păzit din fragedă pruncie,
Pentru tine-Mi arde dragostea în piept.”

Amin
Zalău, feb. 2011