Mire iubit

Mire iubit, ce eşti plecat,
Să pregăteşti o casă,
Cât va avea de aşteptat
Iubita ta mireasă?

Când vei veni cu-al tău alai,
S-o iei pe-a ta iubită,
S-o duci pe minunatul plai
În casa-ţi pregătită?

Grăbeştete şi vino iar,
N-o mai lăsa-n veghere!
Nu vezi că zorile apar?
N-o lăsa să dispere....

Adeseori pe faţa ei
Se vede întristare,
Şi-atunci prin ceaţa lacrimei
Te strigă cu ardoare:

- Iubitul meu ce ai plecat
Să pregăteşti căminul
De ce nu vii la mine-odat’
Ca să-mi opreşti suspinul?

Mire, tu ştii, inima mea,
De tine-n veci este legată,
Şi chiar de-mi pare clipa grea,
Ştiu, paşii tăi spre min’ se-ndreaptă.

Ce minunată zi v-a fi,
Când vom fi împreună.
Când aşteptarea s-a sfârşi,
Lua ne-om ziua bună.

Noi vom zbura pe-aripi de vânt!
Şi-n ţara ta sosiţi,
Legaţi prin sfântul legământ
Vom fi pe veci nedespărţiţi.