Sabatul de Paşti,

Într-o zi ca astăzi, în vremuri străvechi,
Odihneau sub lespezi grele de mormânt,
Două mâini străpunse, frânte de-obosite,
Două mâini pătrunse, două mâini durute,
Aşteptând în taină clipa minunată,
Zorii învierii, ziua ne uitată.

Într-o zi ca astăzi, în vremuri străvechi,
Odihneau sub lespezi grele de mormânt,
Două mâini ce-n lume pace au adus,
Vindecare dat-au, ochi orbi au deschis,
Două mâini supuse Tatălui de sus,
Aşteptând momentul, cel de nedescris.

Într-o zi ca astăzi, în vremuri străvechi,
Odihneau sub lespezi grele de mormânt,
Mâini ce pironite au ispăşit păcatul
Adunat grămadă de mii şi mii de vieţi,
Acum înfăşurate şi înmiresmate,
Aşteptau ivirea sfintei dimineţi.

Să cântăm cu toţii, celui ce a răbdat,
Crucea ascultării, cu sufletul curat.
Isus e prinţul păcii, ce-n toate s-a supus,
Tatălui ceresc ce l-a trimis de sus.
El astăzi e în ceruri, E Rege, Împărat,
Vrea să te-nfieze, să fi şi tu salvat,
Să fi şi tu salvat şi fiu de Împărat...