Adevăraţi închinători


Stând undeva mai la o parte,
Priveam la copilaşi în adunare
Cum din laudele de pe dinţişorii lor de lapte,
Dumnezeu îşi ridica-o-ntăritură tare.


În tăcere, sorbeam de la fiecare
Bucuria lor neprefăcută,
Ce n-avea strop de-ngrijorare
Când radia pe faţa lor plăcută!


Mereu am de-nvăţat,
Când citesc în vieţile lor curate
Exemplul vrednic de urmat,
De naturaleţe şi sinceritate.


Ei sunt ca ciorchinii de pe masă,
Ce te satură cât i-ai privi
Şi-ţi fac viaţa mai frumoasă,
Orişicât de greu ţi-ar fi!


Fericit e omul care
Îşi umple tolba de copii,
Căci nu va duce lipsă-ncercare,
De-ncurajări şi bucurii!

~Amin~