În noaptea lumii suferinde
Un om a auzit un glas
Care-i spunea :,,Să ei aminte
Căci doar puțin a mai rămas,,

Și tot ce-ai strîns o viață-ntreagă
Nu-ți va purta nici o izbîndă
Și vei vedea cît e de dragă
Ea viața, celora ce-i sfîntă

Îți vei privi orice îmblare
Pe-acest pămînt ce l-ai călcat
Și vei păli la-nfățișare
Căci ce-ai făcut e doar păcat

Vei spune că-ai făcut doar bine
Dar faptele ce ți-au fost scrise
În cartea celor fără nume
Te vor purta-n văpăi nestinse

Vei spune Doamne : ,,Nu știi cînd
În casa cu-al Tău Nume
Eu ascultam al Tău Cuvînt
Și mă simțeam eu bine.

Știu, că bine te-ai simțit
Căci unde Eu mă aflu
Și cel sărac și cel trudit
Devine el bogatul

Problema-i, că n-ai înțeles
Că ce-i de lîngă tine
Aveau dureri și insucces
Și se rugau doar Mie

Am Meu Cuvînt n-a spus nicicînd
Să lași plîngînd orfan
Pe văduvă doar suspinînd
Făcîndu-ți al tău plan

Nu vedeai frații cum luptau
Și se rugau întruna
Cum a Mea Slavă ei purtau
În mijloc de furtună

Nu El Cuvîntul trebuia
Să-ți cerceteze fapta
În via Mea să poți lucra
Ca să-ți primești răsplata


Nu nepăsarea te-a adus
La a Mea judecată
Și n-am vorbit Eu prin Isus
Iertată-ți va fi fapta

Atunci de ce te-ndreptățești
Căci haina ți-e stăină
Nu poți cu Mini să-mpărățești
În veșnicii Cununa

Căci Ea va fi doar pentru cei
Ce și-au primit iertarea
Și-au devenit copiii Mei
Îndeplinind lucrarea

Dar ceia ce ai auzit
E glasul Meu în noapte
Te cheamă-n grabă-a părăsi
A tale rele fapte

Să nu te prindă el-sfîrșitul
În negura tristeții
Ci inima să-ți porți pe sfîntul
Altar al libertății.


Amin!