E ultima oră a nopţii.
Marea ridică valuri imense şi negre,
legănând fără zgomot,
miliarde de bărci goale,
ca într-un film mut şi inutil.

Pe plajă, se văd urme de lacrimi
strălucind în nisip,
şi câţiva pescăruşi ce aşteaptă răsăritul.

Peste stânci,vântul umed a aţipit.

Din când în când, rănind noaptea,
se aud croncănituri speriate.

E ultima oră a nopţii.
De-a lungul liniei orizontului,
un fir subţire, portocaliu,
anunţă Soarele...