MĂREŢE IDEALURI...

Măreţe idealuri am adoptat în viaţă
Când am pornit pe drumul înaltelor chemări
Ştiut-am că-n tumultul torentelor de gheaţă
Credinţa va răpune învolburate stări.

Priveam, atunci, spre bolta trăirilor supreme
Cutremuraţi la gândul perfectei armonii
Şi-am înţeles, deplin, că doar pentru o vreme
Mai locuim în Valea de humă şi-agonii.

Pe pânza dantelată a viselor fugare
Am mai pictat corole cu gândul că putem
Pătrunde taine grele aflate-n alergare
C-am vrut doar peisaje sublime să vedem...

Dar când cuprinşi de gândul valorilor eterne
Am hotărât să mergem pe calea cu mulţi spini
Simţit-am cum în noi frum’seţi se pot aşterne
Şi cât ne bucurăm de farmecul din crini.

Luminile captate prin porii cruzi ai firii
N-au reuşit s-aducă în inimi Legământ
Şi-am înţeles atunci că doar Fiul Jertfirii
Ne poate lumina toţi paşii pe pământ.

Simţind că tot lăuntrul e-acum în sărbătoare
Ştim unde duce drumul îngust şi-ntortocheat
Ne pregătim de-acum s-avem la decolare
Acceptul de-a intra în plaiul mult visat.

De ne-am mai naşte-odată în spaţiul pribegiei
Tot lângă Mire, plenar, am sta mereu
Măreţe idealuri din lumea veşniciei
Ne-ar fi călăuzire pe-al vieţii-ngust traseu.

21 Februarie, 2011