Despre ziua aceeia

Undeva, departe, pe-al timpului hotar,
Se vad mai adunate si rand pe rand apar,
Multimi de elemente ce isi au soarta lor,
Si stau la-ndemana marelui Creator.

Prezenta celui vesnic, intre lucrari simtita,
De multe ori aproape sa fie auzita,
Ce insotea adesea pe cate-un muritor,
La locul de odihna in vecii vecilor,

Privea la fiecare, din colturi mai ascunse,
Sa se armonizeze, aspecte-ntrepatrunse,
Cum El cerea sa fie prin vointa Sa,
Intr-un scop aparte cand in final ar sta.

Si dintre elemente care stateau ''Sa fie''
Va face alta viata legata-n armonie.
Cu mari modificari ce va uimi pe-oricine,
Ca vesnica va fi atunci pe langa Sine.

Nu putem gandi, sau sti prin ce minune,
Tatal sfant va face, candva o noua lume.
Dar ne lasa azi vederea lor avand,
Prototipuri mici, de-un exemplar pe rand.

Ne-a dat din taina lor, sa le vedem structura.
Cu multa maiestrie va rezidi natura.
Si omul ce acum, are temperamente
Va fi schimbat total cu alte semnalmente.

Din clipa cand e gata, cerescul nostr' Parinte,
Il va conduce sus, cu alai "far" de cuvinte
Si fara amintiri, trecute, zgomotoase,
Ce isi faceau prezenta in valuri furtunoase.

Va fi si locul altul, cum Tatal va cerea,
Si-apoi un alt decor pe strazi noi vom avea.
Adunati cu totii in Ziua Judecatii,
Dumnezeu va tine, cumpana dreptatii.

Va fi un ceas, o zi si-o asteptam sa vina,
Dar cat de importanta, e clipa cea divina,
Cand, dupa ce-am predat raspunderea ce-aveam,
Ne vom primi rasplata pe care o visam.

Si nu pentru o zi va lumina tot cerul,
De-a Lui infatisare, cand va apare Domnul.
Purtata printre stele spre coltul pregatit,
Va fi a Lui Mireasa ce Domnul a rapit.

Cu Mirele Isus, se vor infatisa
Langa Dumnezeu, vor sta-naintea Sa.
Acolo sa ajung, doresc si eu plangand,
Asa Il rog pe Domnul cand vine pe pamant,

Sa nu ma lase jos, sa-mi dea iertare mie,
Si din puterea sfanta, sa urc in vesnicie.
Si sa fiu eu gata in clipele rapirii,
Cu El a ma-ntalni in ceasul revenirii.

Amin