Puiul

Intr-un ungher, statea retras si tremura un ghemotoc,
Atat de mic era in glas si avea un pic de cioc.
Dintr-o data, cu viteza ce il duce tot mai sus
A inceput sa se inalte si de langa pom s-a dus.

Parea ca nu-i mai plange fata si avea aripi de vis,
Se ridica apoi ca fulgul tras de o mana din abis.
De unde eu priveam plecarea am vazut metamorfoza:
Cu un tremur cat de dulce a marit dublandu-si doza,

De putere pana-n clipa cand din bietul ghemotoc,
A zburat plin de nadejde chiar o pasare in loc.
Intr-o mandra zi cu soare a-nceput sa-si aiba jocul,
Cu al zbaterii splendoare cand privii eu ghemotocul.

Atunci stiui, de ce mereu, prins de-al treburilor zi
N-am vazut ce frumusete a creiat aici a fi,
Cel ce marea o-mblanzeste, Cel ce chipul Isi pastreaza,
Si intr-un sfarsit de somn, ne arata ce urmeaza.

Si luand in mana puiul, mi se paru ca e frumos.
Am stiut ca il crease, Domnul nostru aicia jos,
Fara piese complicate. Un pui se-nalta iute-n sus,
Sfidand legile creiate, simbolizand el pe Isus.

O putere si o forta ne sustine rand pe rand,
Este Tatal Creatorul, ce-a creat acest pamant.


Amin