Ruga mea

Pe marea vieţii, şi-a ei valuri
Care de multe dăţi…ar vrea,
Să treacă dincolo de maluri
Ducându-mă-n adânc cu ea,
Să nu pierd scumpe idealuri
La Domnul... înalţ ruga mea!

Când în a furiei înverşunare
Prăpăd să facă, valu-ar vrea,
Când ma aflu, în strâmtorare
Şi în balanţă, îmi e nădejdea
Spre-a nu mă-ndoi-n cercare
La Domnul... înalţ ruga mea!

Atât de-atroce-i zvârcolirea
În încercarea-i cruntă, grea,
Căci la mijloc stă mântuirea!
Ca să n-o pierd, în clipa rea
Şi spre-a nu mă-nvinge firea,
La Domnul, înalţ ruga mea!

Astfel, mai sus spre biruinţă
Vreau sa-mi dirijez umblarea,
Vreau să arăt, prin credinţă
În Duhul Sfânt confirmarea,
Căci când trec prin suferinţă
La Domnul... înalţ ruga mea!

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2011