Când singur eşti
Şi-ţi porţi ca pe o cruce taina
Spre nicăieri păşeşti
Din umbră îţi rânjeşte spaima

Ți-e încleştat cuvântul în mlaştina tristeţii
A îngheţat şi timpul în pragul dimineţii
E noapte îndelungă în Ghetismaniul tău
Şi şoapte ce te-alungă spre gura unui hău

Te prăbuşeşti în lacrimi şi-i sânge în sudori
Te zvârcoleşti în patimi şi dulce-ar fi să mori
Adu-ţi aminte bine ce Domnul a rostit
Când prăbuşit în Sine pe tine te-a iubit:

Nu voia Mea, o Tată, nu asta valorează
Ci pentru viaţa lor stricată
Să fac doar voia Ta, contează.