De ce urasti
cand poti sa iubesti?
De ce judeci
daca nu esti Dumnezeu?
De ce racnesti
cand poti sa soptesti?
De ce urli
cand poti sa canti?

De ce plangi in durere
cand poti sa versi
lacrimi de bucurie?
De ce folosesti cuvinte rale
cand poti sa spui de
Domnul?
De ce miorlai pentru ca nu ai ce vrai
cand poti sa fii
multumitor pentru ce ai?
De ce dai vina pe Dumnezeu
pentru nenorocirile tale
cand El ti-o dat viata?

El ti-o dat viata,
deci, nu o deseuri.
El nu o vrut ca tu sa fii ranit
caci El te iubeste mai
mult decat oricine ar putea.
El ti-o dat cunostinta
ca tu sa stii ce sa faci.
El te iubeste.
Dar tu?

El niciodata nu o parasit
partea ta.
Tu ti-ai intors spatea.
El niciodata nu o vrut ca tu
sa cazi.
Tu n-ai avut credinta.
El vrea ca tu sa-L urmezi,
deci unde te duci?
El vrea sa te ajute,
dar de ce nu te rogi?

Asteapta! Unde te duci?
Intoarcete la calea
ingusta.
Asculta! De ce plangi?
Acolo este fericire
nespusa.
Arata-mi! Unde sunt ranile?
Nu stii ca acolo este
vindecare?
Spune-mi! Ce te doare?
Sa stii ca acolo este
salvare!